CUVÂNT ÎNAINTE

Stimaţi profesori, elevi şi părinţi, educaţia muzicală în baza melosului de sorginte folclorică şi naţională reprezintă un factor-cheie în revigorarea didacticii muzicale contemporane şi în familiarizarea copiilor cu valorile culturii naţionale. Acest manual, destinat studierii muzicii şi solfegiilor de către copiii clasei I a şcolilor de muzică, se axează pe acest concept şi a fost alcătuit în baza mai multor surse muzicale de sorginte naţională:

• din folclorul copiilor – numărători, jocuri, invocaţii, obiceiuri ş.a.
• din creaţia maturilor pentru copii (dezmierdări, cântece de leagăn ş.a.)
• melodii folclorice de diverse genuri (cântece, colinde ş.a.,)
• melodii semnate de compozitorii din spaţiul românesc, inclusiv din repertoriul şcolar
• melodii tradiţionale din uzul Bisericii ortodoxe române.

De menţionat, că o parte dintre acestea au fost selectate şi transcrise din Arhiva de folclor a Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău. De asemenea, în calitate de creatori de melodii, în acest manual apar elevii de la Liceul C. Porumbescu, fiind îndrumaţi de autorii manualului, profesori la acest liceu.

Manualul a fost alcătuit conform curriculului în vigoare. Totuşi, în intenţia de a oferi mai multă libertate profesorilor, am evitat structurarea tematică a lecţiilor, exemplele fiind organizate după nivelul de dificultate, în ordinea studierii tonalităţilor respective.

Astfel, manualul poate fi abordat şi ca o culegere de melodii folclorice pentru copii, şi poa- te fi utilizat şi la lecţiile de cor, de ritmică sau chiar la lecţiile începătoare de specialitate. Cele mai multe melodii sunt la o voce, însă, urmând şi rigorile cerinţelor curriculare la solfegii, am decis să selectăm şi să elaborăm şi exemple la două voci, deşi, după cum se ştie, nu toate melodiile folclo- rice se pretează a fi aranjate la două voci. Am încercat să păstrăm caracterul monodic caracteristic melosului românesc, iar unde a fost cazul, să punem în valoare şi aspectele armonic şi polifonic al acestora (isonul, ce imită cimpoiul, cântarea antifonică (responsorială) şi canonul.

Obiective didactice generale la lecţiile de solfegii în clasa I:

• educarea simţului şi a gustului muzical-estetic,
• cultivarea emoţiilor artistice,
• educarea deprinderii de a cânta şi respira corect, de a pronunţa textul clar şi expresiv,
• educarea deprinderii de a recunoaşte, a intona şi a scrie notele muzicale,
• educarea deprinderii de a solfegia,
• educarea deprinderii de a scrie dictări ritmice şi melodice
• familiarizarea cu princpalele noţiuni alte teoriei muzicii, conform curricului ş.a.

Recomandări didactice:
— în clasa I, muzica trebuie să „capete viaţă« nu doar prin reguli şi definiţii, ci mai ales prin activitatea practică de cântare, prin materialul muzical viu, prin conştientizarea intonaţiei corecte, frumoase, estetice,

— toate semnele muzicale — portativ, linii, spaţii, chei, măsuri, pauze, nuanţe ş.a. se vor studia iniţial în mod practic şi doar ulterior vor fi teoretizate,— înainte de a începe să scrie notele, este necesar ca elevul să-şi formeze o reprezentare audi- tivă a sunetului şi a însuşirilor pe care le are (durată, înălţime, timbru, registru ş.a.), şi doar mai apoi să găsească locul sunetului pe portativ,

— recomandăm, la primele lecţii, învăţarea cântecului împreună cu profesorul, în câteva eta- pe: memorizare, analiză (câte sunete are, în ce direcţie se mişcă melodia, mişcare treptată- salt ş.a.), scriere pe tablă, pe mici fragmente,

— în clasa I, este foarte important momentul de pregătire: înainte de a intona o melodie, pro- fesorul va iniţia o scurtă discuţie, o introducere informativă care va capta atenţia şi va trezi interesul copiilor pentru a o interpreta — spre exemplu, se va vorbi despre genul sau obiceiul la care se atribuie melodia, conţinutul poetic, iar mai apoi, şi despre caracterul acesteia.

— este importantă educarea deprinderii de solfegiere „la prima vedere“, direct cu cuvinte (fără numirea notelor), practică ce se va dovedi extrem de utilă în viitor,

— învăţarea duratelor porneşte de la conştientizarea sunetului cu durata de un timp, care se asociază cu un pas, o bătaie din palme, un ciocănit în bancă etc., după care are loc compa- rarea mişcărilor/tempourilor melodiilor, — în studierea măsurilor simple, este esenţial ca elevii să conştientizeze prezenţa şi periodici- tatea accentelor şi a numărului de timpi,

— ca etape premergătoare/pregătitoare intonării melodiilor la două voci pot fi:
cântarea numerelor la o voce în dialog (antifonic); de către două grupuri de copii; intonarea unei melodii cu ison; în duet; în două grupuri de copii; o linie melodică cu vocea şi alta cu pianul, de către elev; o linie melodică cu vocea (elevul) şi alta la pian, de către profesor; în duet sau în două grupuri de copii, cu acompaniament armonic improvizat de către profesor etc.

— de o importanţă extraordinară este încurajarea creativităţii copiilor, la lecţiile de solfegii. Profesorul va propune elevilor teme, versuri din folclorul copiilor sau de poeţi consacraţi, pentru a fi puse pe note. De asemenea, copiii vor fi îndrumaţi să creeze, inclusiv în manieră populară, şi în baza textelor sau melodiilor ce se conţin în acest manual. Amintim, că mai ales folclorul copiilor este un proces viu, creativ şi aceste activităţi pot constitui un imbold pentru viitorii muzicieni. Pentru a atinge rezultate foarte bune, recomandăm însuşirea artistică integrală, cu textul în întregime, a unui cântec dat. În acest scop, pentru fiecare lecţie profesorul va planifica studierea unui număr optim de cântece, (fie chiar unul sau două) pentru ca elevii să le interpreteze de pe note sau din memorie, cu toate cuvintele, ferm, liber. Este esenţial ca elevul să înţeleagă ce cântă şi despre ce cântă, să demonstreze şi o anumită emoţie artistică. Aceasta este şi o metodă excelentă de educare a gustului estetic.

— recomandăm şi organizarea unor „concerte improvizate“ în cadrul lecţiilor sau interpretarea „de concert“ a cântecelor însuşite (solo, în grup sau în câteva grupuri mai mici, în duet), cu acompaniament improvizat de profesor, inclusiv şi în alte tonalităţi (transpoziţie). Această practică este foarte benefică, pentru că oferă posibilitate copiilor de a „face muzică“ împreună colegii, încurajându-i de a manifesta şi o anumită libertate de exprimare artistică. De menţionat, că această formă de lucru nu presupune notarea neapărată a elevilor.

„Un Cântec frumos pentru copii poate apăra în viitor o Patrie“, spunea Grigore Vieru. Astfel, această ultimă recomandare vine în ideea că, fără îndoială, însuşirea acestui repertoriu la lecţiile solfegii va contribui la sădirea în sufletele copiilor a dragostei de neam şi ţară, de părinţi, de pământul pe care s-au născut.

Vă dorim succes!