Senină e noaptea Lorei Rucan

27 mai 2020 | Evenimente

Știu că undeva…

Ştiu că undeva sus există o insulă pierdută printre stele, unde se comunică în limba nobleţei sufleteşti şi unde domină o mare nostalgie spirituală pentru tot ce este valoare în termenii universali.

O insulă menită să-i adăpostească pe cei buni care, din adâncul inimii, au încercat pe parcursul vieţii să-i apere pe cei slabi şi neapăraţi, care n-au fost indiferenţi în faţa nedreptăţii, care, în tăcere şi fără ură, au combătut pentru idealuri, fără a se crede deosebiţi sau sfinţi. O insulă unde un Poet se simte bine, căci beneficiază de un spaţiu unde n-au acces cei răi, mişei şi mediocri, lingăii de pe glob, grafomanii, trădătorii, carieriştii şi ticăloşii.

Parcă aievea îl văd pe Gheorghe Vodă, continuând a-şi trăi viaţa sa cu aceeaşi senină blândeţe şi viscolită, iertătoare pace pe această binecuvântată insulă, îl văd parcă aievea cu prezenţa-i neschimbată de un creator cufundat în sine unde e multă lumină, dar şi mult amar pentru câte se întâmplă în lume, dar şi în micul cosmos existenţial, unde-şi depăna odată zilele fără şir bunul nostru Poet.

Unul Domnul ştie cât îi sunt recunoscătoare lui Gheorghe Vodă. El m-a ascultat, m-a susţinut, m-a îmbărbătat, m-a avut de Poetă. Cât de mult sper să ne întâlnim, când va veni Timpul, pe aceeași insulă, la care nu se ajunge nici în zbor, nici cu înotul, nici cu puşca, cucerind-o ca pe o cetate. I-am dedicat lui Gheorghe Vodă versuri izvorâte din mare respect şi considerație:

 

Să prețuim poetul

Să preţuim poetul,
cel blând şi fără nume,
ce în minuni mai crede
şi-n tot ce-i bun pe lume.

Să preţuim poetul
ce scrie-n febră versul —
pe-acel copil de care
mai râde Universul.

Lora Rucan

Lora Rucan

poetă

 

 

Mamă a singurătății, boltă-amarnic înstelată
ce îmi picuri oare-n sufl et, ce otravă minunată,
de îl simt ca pe un rege, rătăcit în al lui drum
de himere și de vise — aprig, liric și nebun…

                                           (Curge viața)