Vertical pe… diagonală

La o margine de șosea, observând o bancă, mă opresc, mă așez să-mi trag sufl etul, dar și să-mi rânduiesc gândurile, adunate hopuros, pe vrute-nevrute, de-a lungul anilor. Ehe, gândurile! Multe, aruncate în cufărașul vremii, scurse aidoma apei de ploaie pe un burlan spart. Aștept să vină un microbuz, care nu vine, deși ceasul lui de program și al meu de răbdare demult a expirat.

În virtutea gândurilor, cad, deci, pe gânduri: oare ce o mai fi pe la… și ce mai face… Cutare? Ca pe ecran, prind a se perinda fel de fel de evenimente, cadre administrativ-conducătoare, „portrete“, lustruite în pagini de ziar, în emisiuni TV — personaje… de paie… tipaje întâmplătoare, expuse, impuse, împinse în decor public.

Trag de coada amintirilor, caut pe-apucate gulere de demnitari, ca să-i întorc („biometric“) pe dos, în toată goliciunea lor, dar „văzuţi“ de mai mulţi ochi închiși („din modestie“) ca primă categorie de așa-ziși eroi ai zilei. Apuc și de o mânecă a unui individ, căzut ca din hârzob în mijlocul târgului, ca să-l întreb, dacă nu s-a scrântit cu totul. Smulg și din poala unui surtuc de om, parcă destul de așezat la minte — cândva, dar care, hodoronc-tronc, a luat-o hăisa pe imașul rătăcirii. Mă agăţ și de cracul unui pantalon, crezând că cel care îl poartă e un Mesia, pogorât pe pământ, dar…

Precum văd, ca și mai ieri-alaltăieri, mulţi gospodari își caută de treabă, în timp ce unul se caţără pe sfoară, ca să ajungă SUS, ulterior să privească la cei de jos ca Mura la Grivei; altul cade vertiginos, tras de chică de alţii, fără simţ și obraz; al treilea se târâie ca șarpele — reptilă în două picioare, al patrulea coboară lunecuș, pe diagonală — cu mare precauţie, privind lumea prin circumferinţa burţii, al cincilea merge făţiș, cu nasul între genunchi, ca boul, întors din brazdă.

Caractere, chipuri, năravuri, apucături, la care, ca prin ceaţa anilor, revin iscoditor și cu ochi curios. În special, la cei care se declară materialicește stabiliţi, politicește foarte siguri pe verticală, dar care, ulterior, cu toată moralitatea lor, tot de-a șuiul lunecă pe șipotul Istoriei — se duc, se duc fără întoarcere.

Au, lume, nume!…

Autorul